Am învățat bine la școală, am luat note bune, am studiat în două țări cu culturi foarte diferite de cea din care provin, apoi mi-am construit o carieră în product management și am început să urc, conștiincioasă, pe scara corporatistă.
Ce să mai? Făceam totul ca la carte.
Doar că, undeva pe drum, „să fac lucrurile bine" s-a transformat, fără să-mi dau seama, în nevoia de a face TOTUL bine.
Trăiam într-o lume a planurilor, a obiectivelor, a deciziilor și a rezultatelor măsurabile. Și mă descurcam bine în ea. Doar eram ambițioasă.
Aveam, în mare parte, viața pe care crezusem că trebuia să o construiesc. Doar că, ghici ce? Nu mă simțeam cu adevărat bine în ea.
Eram foarte bună la a face. Mai puțin bună la a fi.
Mintea mea era aproape permanent ocupată: să analizez, să planific, să iau decizia corectă, să mă gândesc la următorul lucru care trebuie făcut, la următoarea versiune „mai bună" a mea.
Și am descoperit ceva aparent banal: e o mare performanță să reușești doar să fii. Pentru că atunci când te oprești, încep să apară toate gândurile neprocesate din urmă. Neliniștea. Judecata. Vocea aceea care îți spune că nu faci suficient. Că poate nici tu nu ești suficient.
Eu am ajuns foarte aproape de burnout. Emoțional și mental.
Acela a fost momentul în care am început, pentru prima dată, să nu mai întreb „Ce mai trebuie să fac?", și să fiu mai atentă la: „Eu cum sunt, de fapt, în toată povestea asta?"
Au urmat terapia, multă meditație, explorare, cărți, cursuri. Și, undeva pe drum, am găsit pictura intuitivă.
Să pictez fără un plan, fără să urmăresc un rezultat corect sau frumos, a fost ceva nou pentru mine. Și, în același timp, o regăsire cu mine.
Cu timpul, pictura a devenit unul dintre puținele locuri în care nu trebuia să explic nimic nimănui. Nici măcar mie. Uneori apărea joaca. Alteori frustrare. Liniște. Energie. Uneori ceva ce nici măcar nu puteam numi.
Dar, pentru o vreme, eram pur și simplu acolo. În flow.
Și am observat ceva concret: după astfel de momente, respiram altfel. Corpul era mai relaxat. Mintea era mai puțin zgomotoasă și, de cele mai multe ori, mai plină de idei noi.
De aici s-a născut The Honest Canvas.
Nu urmărim un rezultat corect sau frumos. Urmărim ce apare atunci când nu mai urmărim nimic.
La final rămânem curioși față de ceea ce a apărut. Nu analizăm, nu interpretăm. Doar ne vedem și ne ascultăm.
Art-terapie, dezvoltare verticală pentru coachi și lideri, consultant certificat în dezvoltare personală. Plus zece ani de product management care m-au învățat să observ oamenii.
Ani de product management m-au învățat să nu presupun că știu ce are nevoie celălalt și să construiesc pornind de la omul din față. Doar că aici nu construim produse sau KPIs. Creăm spațiu.
Poate nu vei „descoperi" nimic spectaculos.
Poate vei petrece pur și simplu 90 de minute pictând, respirând și fără să fie nevoie să demonstrezi nimic.
Și, sincer, cred că și asta e destul de mult.
Te aștept.
Urmează-ți intuiția și află răspunsurile înăuntru.
Rezervă un atelier →